E gata…şi nu încă…
…nu am vrut decît să îmi termin de desenat tabloul. Universul meu ciudat şi discromat.
Rînd pe rînd, culorile au explodat sub Mîna Lui. Cerul e uşor. Soarele e îngăduitor. Trandafirul e vremelnic. Iarba e tăcută.
S-au terminat culorile. Şi s-a făcut noapte. Credeai că noaptea e neagră? E doar…fragilă. Milioane de stele o ameninţă cu fiecare nouă sclipire. Luna o invadează cu razele ei candide. Noaptea nu e neagră, e doar fragilă.
O singură nuanţă îmi îmbracă tabloul. Învălmăşeala de culori distruse şi desfiinţate devine… Alb.
Da, în final totul se reduce la Alb. Aşa voi fi acolo Sus. În Alb.
Pînă atunci, alunec pe un curcubeu viu al promisiunilor Lui.
Da, un curcubeu viu. Iar acela pe care mi-l lipeşte El pe nori, cu picături de ploaie, nu este decît o frîntură a Dragostei, ecou al unei jertfe nemeritate.
Un curcubeu viu. În care fiecare culoare ascunde de fapt, o binecuvîntare. Ascunde o lacrimă. Ascunde un zîmbet.
Ascunde un cer uşor, un soare îngăduitor, un trandafir vremelnic, pe iarba tăcută, în noaptea fragilă a unei existenţe pline de dor şi tînjire…
Şi e doar un univers care mi se pare…
Mi-e dor de Acasă. Cînd voi ajunge acolo, să nu plîngi după mine…
În sfîrşit tabloul meu va fi complet. Nu voi mai rupe inimi, pe care mi-am schiţat lumea. Nu voi mai toci creioane de trăiri şi clipe.
Cînd voi ajunge acolo…
When I get where I’m going
On the far side of the sky
The first thing that I’m gonna do
Is spread my wings and fly
I’m gonna land beside a lion
And run my fingers through his mane
Or I might find out what it’s like
To ride a drop of rain
Yeah when I get where I’m going
There’ll be only happy tears
I will shed the sins and struggles
I have carried all these years
And I’ll leave my heart wide open
I will love and have no fear
Yeah when I get where I’m going
Don’t cry for me down here
I’m gonna walk with my grand daddy
And he’ll match me