oananinu

Posted in diverse

Şi pentru că nu am putut alege o singură piesă, am ales două…


Posted in memoires

Oana Cătălina Ninu – “te iubesc”, text din carneţelul “Stările intense” (2009);
scris în tabăra de creaţie de la Săvârşin (8-14 septembrie 2008) şi publicat în antologia “Nasturi în lanul de porumb” (editura Brumar, Timişoara, 2008)
citit şi filmat în Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, lângă instalaţia “1001 cocori” de Radu Dumitriu; credit video-document: un cristian
Posted [...]

“cum în acelaşi timp” – text din carneţelul “Stările intense” de Oana Cătălina Ninu
scris în tabăra de creaţie de la Săvârşin (8-14 septembrie 2008) şi publicat în antologia “Nasturi în lanul de porumb” (editura Brumar, Timişoara, 2008)
citit şi filmat în Sinagoga Bistriţa, în cadrul festivalului “Poezia e la Bistriţa” (16-19 iulie 2009) – credit video-document: [...]

18.
dar se pare că nimic nu mai are sens când te desparţi îmi scrii
mă priveşti cu sexul şi zâmbeşti la camera mea neagră cu multe oglinzi
stai cu picioarele pe ciment în baia cu igrasie şi apă de 27 cm
fumezi te razi cu lama cureţi prin tine cu hârtia de şmirghel
degeaba mă glisez între pliurile pielii tale ascunzându-mă de
moartea asta ce se prelinge pe pereţi trag brazde între noi îmi tai piciorul-care-scrie
eu sunt zidul care trăieşte cu o femeie lopătez cu genunchii la tâmplele patului
numai atunci când mi se face frică de ratare îmi pieptăn cu grijă
zdrenţele de carne şi ştiu că totul este atât de real
atât de real ca pumnii mei strânşi în uterul tău şi al mamei
Posted in 18. dar se pare că nimic nu mai are sens

17.
ne cheamă ana
(redublare)

noi nu am fost un androgin noi am fost o femeie şi crăpam pietrele cu pântecele
în fiecare noapte ne visam burta pe dinăuntru treceam buricele degetelor peste
amprentele imprimate pe pereţi atunci ştiam că ne cheamă ana
şi că ne cheamă de dincolo să decupăm figurine de hârtie era muncă de ghetou
să fac lanţuri ca să te prind în mine să lipesc verigile cu scuipat
să-ţi scriu fiţuici pe trup să nu mă uiţi am un singur ochi de sticlă de care te lipeşti toată
curbându-te strivindu-ţi pântecele de zid ca-ntr-un
ritual al ochilor umflaţi


… tu îmi spui că totul s-a terminat între noi
îţi hârşâi bocancii pantalonii tăi verzi foşnesc omori furnici între unghii
mi se face frică în noi se deschid branhiile vibratile mă înfăşor goală în ele
pe tine te nasc te botez Ra eşti blondă şi ai ieşit de la Auschwitz
mă îngrop adânc în mortarul amestecat cu transpiraţie şi sânge
scutur zilnic covorul de furnici moarte
tu citeşti tratate despre isterii nevroze dependenţe mă trimiţi la psihiatru
eu mă dau dracului şi muşc perna de durere
ce ştii tu cum mă bâzâie muştele mi s-a stricat sufletul s-a scofâlcit de tot şi-acum pute a hoit
şi mă simt în noi ca-ntr-o groapă comună tu-mi ceri să astup gaura de la intrare
cobori desculţă ţinându-te de nas spui că dragostea învinge totul eu mă strâmb fac tumbe
mă scobesc în dragostea noastră
o crăpătură mică mică de tot cât să încăpem amândouă
Posted in 17. ne cheamă ana (redublare)