O picatura cu emotii.
Raeka
Traim intr’o lume cu mii de posibilitati…sau niciuna!
Ce vezi cand ploua!?
Trecutul, prezentul sau viitorul!?
Poate ai o viziune de ansamblu sau poate nu vezi nimic!
Geamul plin de picaturi este ca si un tablou maret:
Ele exista aparent haotic pe toata suprafata sa. Mai mici, mai mari, mai apropiate una de celalta sau mai distantate.
Avem traiectoria fiecareia care e atat de asemanatoare si totusi atat de diferita!
Uneori, cand una dintre ele pare ca nu va reusi pana la final, o alta vine si o atrage pe traiectoria sa, astfel formand o picatura mai mare, care’si continua drumul cu succes.
O picatura care desi parea ca n’are nici o sansa, astfel a mai castigat o batalie din marea lupta cu Maria Sa Timpul.
Unele dispar la jumatatea traseului, altele ajung mai greu sau mai usor la final…toate vin si se duc intr’un timp atat de scurt, sunt inlocuite de altele care urmeaza acc traiectorie, mai scurta sau mai lunga, mai agresive sau mai molcome…insa toate exista doar o clipa!
Sunt constienta de cat de grandios este acest tablou, insa uneori vad doar picaturile care se transforma atat de repede in NIMIC !
Maria Sa Timpul castiga lupta cu fiecare, dar nu mereu le rapeste satisfactia de a mai fi castigat cate o batalie.
S’ar plictisi si oricum le vrea antrenate pentru batalia finala! Altfel n’ar mai avea nici un farmec.
Le iubesc si le invidiez pentru ca in ciuda efemeritatii lor au gratie si isi joaca rolul intr’un mod exceptional, fiecare in parte, netinand cont de cealalta, iar impreuna sunt un vis minunat!
Desi pot transmite multe energii benefice sau imi pot activa multe emotii, ele nu simt ura, furia, teama, gelozia, invidia, durerea. Ele nu simt nimic pentru ca ele nu sunt constiente de existenta lor… sau a mea, insa eu le pot percepe cum vreau si ma pot bucura de viata lor!
Acum ma simt atat de slaba incat ar fi cazul sa vina picatura salvatoare, sa ma duca inainte…sau poate asa e sa fiu, una care se deplaseaza mai greu pe geamul