Oare cum ar fi daca am incerca sa facem lucrurile zilnice, banale, mai nostime? Sunt convinsa ca nu vor mai parea atat de greu de facut si nici plictisitoare.
Iata cum au reusit suedezii sa convinga lumea sa aleaga scarile normale in locul celor rulante. Si bineinteles ca cei care au ales dupa aceea scarile muzicale [...]

No related posts.

“Sun Goes Down”  este unul dintre acele cantece care, auzit o data, te insoteste intreaga zi. Mie cel putin mi-a inseninat dimineata. Inspira optimism si placere de a trai, nu doar prin versuri (extrem de ilustrative de altfel) ci si prin ritm.
Open your eyes coz another day is dawning,
Children of the night , can you hear them all calling.
Stars open up and an angel starts falling,
Listen to their beats, can you hear them hollering
Start in the morning, through to the evening
Dance like you’re the only one around
Move like you want it
Grove like you need it,
Dancing it up till the sun goes down
David Jordan este efervescent si natural, combina inteligent diferite stiluri, dar mai ales pop-rock, iar pe alocuri se pot detecta influente din Jimi Hendrix sau Lenny Kravitz. Enjoy!
Versuri de aici

No related posts.

Cand eram mica, personajul de poveste in care ma regaseam nu era nici Cenusareasa, nici Alba ca zapada. Nu ma simteam nici Frumoasa din padurea adormita, intepata la deget cu un fus, nici Scufita Rosie care ducea bunicii mancare, nestiind ca in padure o asteapta Lupul cel Rau. Personajul meu favorit era si este Alice in Tara Minunilor.
Alice este mai cu capul in nori, curioasa si cam lenesa, ca si mine.
Visatoare distrata si uneori lipsita de continuitate, dotata cu o imaginatie ce de multe ori transcende frontierele viselor si realitatii, capabila de a adormi pe o pajiste si de a se regasi apoi prinsa intr-un vis suprarealist. Dar oare doarme ea cu adevarat?
Mama mea se intreba mereu, si cred ca o face si acum, ce o impinge pe Alice sa urmareasca marele Iepure alb, de ce se incapataneaza atata sa vada unde se grabeste si de ce e in intarziere, in ciuda indiferentei cu care el o trateaza. “Vezi? E cam prostuta.”  Imi tot repeta la fiecare citire a povestii. Si ma abtineam sa ii spun ca si eu l-as fi urmarit inauntrul vizuinii sale fara fund daca ar fi trecut pe strada noastra tot uitandu-se la ceasul sau enorm.
La Alice m-a atras intotdeauna culoarea stralucitoare, imaginatia care animeaza totul din jurul ei, transfigurand realitatea si transformand lucruri in fiinte umane, dand nastere unui carusel de personaje aflate la limita maxima a non-sensului. Palarierul Nebun, Falsa Broasca Testoasa, Regina de Inima, Pisica de Chesire, Soparla Bill, Grifonul. Imaginatie, non-sens si cap tot timpul in nori. Ca si mine.
Ingenua, Alice priveste lumea cu ochi ce vad dincolo de lucruri. Isi imagineaza ceea ce nu este, mai ales acolo unde nu este. Ca si mine, care am norocul sa intalnesc si sa cunosc persoane minunate si sa ma apropii fara filtre de lucrurile frumoase in viata. Pe de alta parte, de cate ori nu am “blestemat” caracterul asta visator care nu vede decat binele in oameni. Mereu uimita in fata rautatii care nu inceteaza sa ma ia prin surprindere, de parca nu