Sinuhe

Îmi amintesc cu o oarecare nostalgie acea săptămână nebună din aprilie. Pentru mine şi pentru mulţi alţii a fost poate cea mai intensă şi spectaculoasă experienţă trăită vreodată. În pofida violenţelor organizate de forţe străine nouă, pentru unii au fost nişte momente frumoase. Credeam, luptam, ne învinsesem orice frică, trăiam româneşte fluturând prin centrul capitalei tricolorul, revărsându-ne frustrările acumulate pe parcursul guvernării comuniste, speram..
Aveam convingerea că după acţiunile noastre comuniştii nu vor mai fi la putere, nu va mai fi posibil aşa ceva.. Ce vise frumoase, mânjite cu sânge..
Despre ce s-a întâmplat s-a scris mult, s-a vorbit mult, din eforturile noastre sau hrănit farisei şi ipocriţi, noi am devenit material de propagandă, morţii- mascote electorale. Asta e politica, şi în 2009, în Moldova, ea a fost mai murdară ca niciodată.
Totuşi, oficial cel puţin, lucrurile s-au schimbat în ţărişoara noastră. AIE a preluat puterea, aşa cum am vrut noi. De fapt, nu chiar aşa cum ne-am dorit, nu pentru Lupu-preşedinte am ieşit atunci în PMAN, Lupu care era în tabăra comuniştilor pe atunci şi a stat alături de ZIna şi Vova faţă-n faţă cu actualii săi colegi de coaliţie. Să nu ne înţeleagp nimeni greşit- dacă nu am ieşit pentru Lupu, asta nu înseamnă că am făacut-o pentru altcineva, fie Chirtoacă sau Filat. Nu, am luptat pentru noi, pentru noi şi valorile noastre cele mai scumpe, care ne-au fost călcate în picioare ani de zile. În consecinţă am fost numiţi vandali, fascişti, terorişti, cu toate că morţii au fost tot de-ai noştri. Să înţeleagă lumea- nu noi am ucis! Şi nici Parlamentul şi Preşidenţia nu le-am ars noi, deli probabil că au participat şi de-ai noştri, dar asta nu contează. Fie şi zece parlşamente arse, că tot nu se poate compara cu omorârea uni om! Indiferen cît de multă sau frumoasă- piatra rămâne piatră, iar omul-

Moldova noastră dragă e considerată de mulţi o ţară foarte paşnică, liniştită, etc. Îmi este greu să-mi dau seama cum şi de ce acest mit s-a răspândit atât de iute şi cât de mult s-a înrădăcinat în minţile moldovenilor. Încă din Antichitate teritoriul dintre Nistru şi Prut era supus deselor incursiuni ale sciţilor, apoi secole mai târziu invaziilor barbare, apoi celor tătare, iar mai tărziu ale cazacilor. În epoca modernă şi contemporanp, a fost cucerit de ruşi şi eliberat de români în repetate rânduri. Însă această istorie violentă pare să nu fi afectat prea-mult mentalitatea băştinaşilor, ceea ce mi se pare deosebit de straniu. Însă, dacă e să mă gândesc mai bine, ca şi oricare alt popor ce a trăit în URSS, moldovenii au fost mutilaţi psihologic atât la nivel de individ, căt şi la cel de grup.

Mitul păcii şi liniştii din Moldova nu a fost afectat nici de conflictul transnistrean şi de prezenţa armatelor ruseşti în stânga Nistrului pe parcursul atâtor ani. Crimele cotidiene şi regimul poliţienesc al lui Voronin la fel nu au reuşit să distrugă preţiosul nostru mit. Apoi a venit o zi numită 7 aprilie, când moldovenii au fost treziţi la realitate. Totuşi amintirile celor ucişi şi ale celor bătuţi, precum şi a edificiilor distruse, păreau să se estompeze după presupusa cădere a regimului lui Voronin şi moldovenii se afundau din nou în prea-iubitul mit al păcii din Moldova. A fost nevoie de o grenadă a runcată ăn mulţime de Hramul capitalei, de noi vitime, ca moldovenii să rămână ancoraţi în realitate.

Iar această realitate stârneşte frica. Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost învăţaţi să se teamă- de zei, de monştri, de vrăjitoare, apoi de comunişti sau de americani, de extratereştri sau de vreo epidemie artificială, de terorişti, de vreo catastrofă majoră extrem de improbabilă, etc. Această frică( nu mă refer la instictul natural, indispebs

Intenţionam să scriu acest articol când am aflat că Oleg Cernei a fost dat afară din AMN, dar, din motive mai mult sau mai puţin serioase, n-am făcut-o. Astăzi însă am dat peste o ştire care m-a determinat să scriu totuşi acest articol.

Fiind un simpatizant al AIE nu-mi prea place să văd că unii membri ai acestei Alianţe se comportă cam iresponsabil. AMN-ul, fără de care n-ar fi fost posibilă creeare noii coaliţii de guvernare, ne-a ţinut pe unii cu sufletul la gură, întrucât se tot zvonea că nu vor trece pragul electoral, ori partidul se afla într-un picaj accelerat. A avut 10 deputati, acum are 7. Liderii acestei formaţiuni au pus în pericol prin incapacitatea lor de a-şi menţine cel puţin stabilă cota de popularitate, întreagul viitor al ţării(dacă nu treceau pragul, nu mai vorbeam despre AIE). De ce această scădere?

În opinia mea, Urechean şi partidul său sunt o ruină, o ruină a ceea ce se numise odată BMD. Nu moştenitor şi nu urmaş, ci ruină. Inferior din toate punctele de vedere (popularitate, resurse financiare şi umane) BMD-ului, actualul partid al lui Urechean, după 2005, nu a reuşit să profite de "trădarea lui Roşca" şi să se consolideze ca principalul partid de opoziţie din RM. BMD s-a destrămat, iar Urechean şi gaşca sa au rămas cu "soarele" în ochi, trâmbiţând câte ceva, în timp ce PL câştiga alegerile locale din Chişinău, iar Filat îşi construia puternicul său proiect politic ce se va numi PLDM. AMN a pierdut astfel, treptat, tot mai mulţi alegători. În loc să încerce să schimbe ceva, să se reorienteze, restructureze, AMN nu a făcut decât să fie protagonistul mai multor scandaluri. Rezultat oarecum dezamăgitor din 5 aprilie nu a reuşit să-i convingă pe liderii formaţiunii să-şi reformeze partidul. De fapt, despre ce vorbesc eu- care lideri? Sper să greşesc, dar ma senzaţia că în privinţa ordinii interne AMN-ul seamănă cu PCRM-ul. Urechean e şful. a

Am scris ieri despre importanţa summitului ce a avut loc la Chişinău şi m-am oprit la întâlnirea lui Medvedev cu Lupu. Din acest punct de vedere, a devenit clar şi cât se poate de sigur că Lupu este următorul preşedinte al Moldovei. Preşedintele Federaţiei Ruse nu se întâlneşte cu oricine, nici chiar cu lideri de partide( unde pui că PD-ul e al patrule ca pondere în RM), nu se întâlneşte cu candidaţi la preşidenţie, ci cu adevăraţi şefi de state. Mai pe scurt, Medvedev a spus: Lupu va fi preşedinte. Oricât îmi displace faptul că aveam nevoie de "acordul" şi suportul Rusiei, aceasta e o realitate. Din păcate, la moment, suntem încă dependenţi de ruşi. O ruptură bruscă e prea periculoasă şi trebuie să profităm de "bunăvoinţa" lor. Îmi aduce aminte această situaţie de învestirile domnilor din Ţările Române, care trebuiau să fie recunoscuţi de puterile învecinate, în primul rând de otomani. Au trecut secole şi, cu un gust amar, recunosc că situaţia nu s-a prea schimbat. Totuşi, am încrederea că noua guvernarea poate schimba ceva şi trebuie s-o facă. Va fi un eşec mare dacă va continua strategia lui Voronin " cu fundu-n două bărci". Nu-i cred suficienţi de proşti pe liderii AIE, încât să facă asta.

Pe viitor, sunt sigur că trebuie şi că vom ieşi din CSI, dar acum trebuie să profităm de calitatea de membru al acestei organizaţii, fie ea şi în putrefacţie, Datorită relaţiilor cel puţin aparent bune cu Rusia, viitorul comuniştilor e pecetluit. Dacă nu-l vor vota pe Lupu (încălcând astfel voinţa Kremlinului) nu vor face decât să se autodistrugă. Medvedev le-a dat un semnal clar ruşilor din RM că AIE nu mai e duşmanul lor, şi în eventualitatea alegerilro anticipate, PCRM va pierde o mare parte din voturile rusofonilor, care, alături de pensionari, constituiau baza electorală a PCRM.

Acum ajungem la o altă problemă ce ţine de relţiile moldo-ruse: Transnistria. Rusia a

Trebuie să recunosc, în calitatea mea de locuitor al Chişinăului, că viaţa în acest oraş este una deosebit de interesantă. Mereu se întâmplă ceva. După alegerea lui Chirtoacă ca primar, conflictele din CMC, dintre primar şi Termocom sau poliţie, şa.m.d. au fost un adevărat show. Brazi furaţi, căldura închisă, oameni muşcaţi de câini, scandaluri politice, manifestaţii politice care au culminat cu campania electorală, alegeri fraudate, tineri ucişi, un Parlament devastat, o Preşidenţie arsă, alegeri anticipate, tarife noi pentru troleibuzele vechi, protestele pensionarilor, iar acum- summitul CSI care a cam dat peste cap traficul din centrul urbei noastre. Viaţa Chişinăului e plină de evenimente, că nu degeaba-i capitală.

Măreţul summit al Comunităţii Statelor Independente a încheiat preşidenţia Moldovei în cadrul acestei organizaţii. Despre cât de eficientă este însăşi organizaţia sau cel puţin preşidenţia noastră e relevată de faptul că marea majoritate a moldovenilor nici nu ştiu ca Moldova a deţinut acest important rol în Comunitate. Nu ştiu ce se vrea în mod oficial CSI-ul, dar ştiu că de facto e marionetă rusească, încă una din pârghiile prin care "fratele mai mare din Răsărit" îşi exercită influenţa în statele din fosta URSS. Summit-urile acestea au avut mereu un aspect de paradă, de sesiune foto cu preşedinţi şi prim-miniştri. Dacă-i aşa, atunci apare întrebare- de ce naiba nu părăsim această organizaţie? trebuie să recunosc că eu însumi gândeam la fel şi din acest motiv am fost neplăcut surprins de declaraţiile lui Leancă. Însă, dacă e saă gândim logic, ministrul nostru de externe are dreptate. Dacă aflare în CSI nu oferă prea multe avantaje, atunci ieşirea din CSI ar creea o serie de dezavantaje. În primul râns tensionarea relaţiiilor cu Rusia şi a sateliţilor ei din spaţiul post-sovietic precum şi eventuala răcire a relaţiilor cu alte state d

Când Voronin a desfiinţat judeţele şi a format raioanele, era clar că prin această manevră îşi asigura "verticala puterii". Judeţele au fost fărâmiţate în 3-4 raioane, mult mai slabe din punct de vedere al dezvoltării şi al potenţialului economic. Această reformă administrativă s-a dovedit fatală pentru administraţiile locale, care au dvenit pradă uşoară pentru cele centrale. Dacă un judeţ, mult mai întins teritorial, mai bogat, cu resusrse şi posibilităţi mai multe, cu un buget mai mare, respectiv cu o independenţă economică şi o autonomie mai mare, atunci raioanele au fost nişte unităţi aproape totalmente dependente de puterea centrală, sărace şi cu posibilităţi de dezvoltare foarte lentă. Voronin îşi asigura astfel dominaţia în tot teritoriul Moldovei, iar raioanele conduse de opoziţie aveau mâinile legate şi erau condamnate la sărăcie. E clar că acest sistem teritorial-administrativ e unul extrem de ineficient şi costisitor şi e la fel de clar de ce le convenea comuniştilor. Noul Guvern pe lângă celelalte probleme a moştenit-o şi pe aceasta, care e deosebit de gravă. Indiferent de cât de buni n-ar fi miniştrii, nu poţi să faci nimic fără o administraţia locală funcţională, ori actual sistem este unul falimentar pentru Guvern. Fiecare raion primeşte câte un milion de euro, bani cu care nu poate face nimic, problemele majore agravându-se încontinuu, ori un judeţ ar primi 5 milioane, bani cu care ar putea rezolva una-două probleme stringente. După mine, revenirea la judeţe este obligatorie, ce-i drept că acum Guvernul nu-şi poate permite aceaastă reformă. "Regionalizarea" Moldovei este o soluţie temporară, dar va putea fi aplicată şi în cazul judeţelor. Este absurd să menţii raioanele, care atârnă ca o piatră la gâtul Moldovei. Cel mai probabil că alegerile locale din 2011 vor fi cele care vor decide soarta sistemului teritorial-administrativ. Imaginaţi-vă nişte regi

Astăzi, pe la vreo 3 am fost pe la Primărie. Erau o mână de oameni, vreo 20 de pensionari şi încă câţiva oameni care discutau cu aceştia. Realizând că nu e necesară prezenţa şi intervenţia mea, am plecat. Mare însă mi-a fost uimirea când am văzut ştirea de mai jos pe JurnalTV. Comsomoliştii au venit azi cu flori în susţinerea pensionarilor. Am dubii mari în ceea ce priveşte sinceritatea lor, dar şi a lacrimilor bătrânilor. Dacă veneau tinerii liberali cu flori, tot ar fi plâns? Sunt mai mult ca sigur că i-ar fi înjurat, ar fi refuzat florile sau le-ar fi aruncat. Totuşi bătrâneii şi bătrânele acestea sunt nişte fiinţe foarte interesante. Spre exemplu, ieri, dupaă ce strigasem "Bravo Chirtoacă!", o băbuţă s-a desprins din mulţime, mi-a aplecat gătul şi m-a sărutat pe obraz, apoi a plecat înspre strada Puşkin. O alta mi-a spus:" Dacă tu nu iubeşti permisul, tu nu iubeşti pe mama şi pe tata", frază demnă de comediile lui Caragiale. O altă pensionară, rusoaică, avea o căldăruşă cu struguri. În timp ce perora ceva, un moşneag dintre ai noştri îi cere un strugure, pe care îl primeşte, toţi râd, babuţa pleacă. Astfel de momente mi-au părut extrem de interesante. Aceşti pensionari sunt oarecum ciudaţi din ăpunct de vedere psihologic. Sunt şi foarte emotivi, orgolioşi, naivi si, din păcate, manipulabili. Întrucât Laguta pare să încerce a se debarasa de imaginea de unealtă comunistă, aceştia din urmă au trimis azi comsomoliştii. Misiunea lor era simplă, de a reîcărca bateriile de elan, voinţă şi înverşunare ale pensionarilor, care, la această vârstă, obosesc cam repede. Rolul tinerilor comunişti era de a finaliza transformarea protestului social într-unul politic. Ideea pare bună, dar, ăn opinia mea, a fost o greşeală. În primul rând, era esenţial ca acţiunea să păstreze aparenţa de protest apolitic, ori prin intervenţia comsomoliştilor comuniştii se autodemas

S-a tot vorbit despre suportul Occidentului pentru democraţia din Moldova. De vorbit s-a vorbit, iar de făcut.. mai puţin. Nu neg faptul că UE şi SUA au avut un rol important în alegerile precedente şi că au influenţat direct sau indirect rezultatul lor. Chiar şi aşa, cert e că mulţi dintre noi aşteptau ceva mai mult. Întrebţi la ce anume ne aşteptăm, parcă dădeam din umeri şi spuneam că vrem ceva .. oarecum confuz.. o implicare mai activă a UE şi a americanilor.. într-un cuvânt bani. Moldovenii o fac ei câteodată pe modeştii, pe ruşinoşii, dar e clar că moldovenii voiau bani occidentali "evrişi" şi "dolari"(accentul pe o). Promisiunile sunt frumoase, ele ne încălzeau sufletele. zâmbetele în faţa presei sunt şi ele bune, dar şi Voronin ei tot zâmbeau, vesticii ăştia.. probabil că-s tare fericiţi în ţara lor..Revenind la subiect- în sfârşit, au venit sau cel puţin s-au pornit. Întrucât Filat încă nu a ajuns la Bruxelles, cei care au făcut primul pas au fost americanii, prin ambasadorul lor la Chişinău- Asif Chaudry. Acesta a promis la întâlnirea cu premierul Filat că SUA va acorda RM 262.000.000 de dolari( arată mai impresionant cu 6 zerouri). Despre însemnătatea politică a acestor bani, nu voi vorbi, e clar ce plus de imagine pentru AIE reprezintă aceste milioane. Pe de altă parte, aceşti bani le aduce şi americanilor o creştere a popularităţii lor în Moldova, să nu uităm că au şi ei interesele lor. Ca de obicei, însă, s-a pomenit despre nişte condiţii. Acum să vedem dacă noul Guvern va putea crea şi păstra aceste condiţii. Americanii nu vor da bani pentru funcţionarii de rang mai mic sau mai mare, ci pentru un scop clar. Aici este interesant calculul enunţat de Filat şi voi cita în acest sens un utilizator JurnalTV- "Anonim -262--in 2 direktii 1)reabilitarea drumurilor---133mil dolarisi 2)102---agrikultura deci 262-133=nui 102 ci 127....da unde-s 25 mil$?Nu ku rau dar sa nu

În seara asta, pe jurnalTv a apărut o ştire care ar trebui să-i stârnească indignare oricărui cetăţean care ţine la cultura ţării sale şi nu doar. Un grup de tineri, pentru a comemora 20 de ani de la moartea scriitorului Alexandru Cosmescu, au vrut să depună flori la placa comemorativă a acestuia. Nimic neobişnuit pâna aici. problema e că aceştia au fost împiedicaţi de proprietara furioasă a unei terase. Această terasă împiedică, de fapt, accesul la placă. Să nu uitâm că placa exista deja când a fost creată terasa. Proprietara acesteia, dacă ar fi vrut şi i-ar fi păsat de placă, sa contruiască terasa astfel, încât sa nu îngrădească accesul la locul cu pricina. Însă să fim serioşi- moldovenii nu prea citesc, li-i în cot de cultură, mulţi nici n-au auzit de Cosmescu.. cum să-i dea prin gând bietei femei că peste zece ani va veni cineva la placa dată. E clar, cultura e, pentru marea majoritate a moldovenilor de o importanţă secundară. Ce poţi să-ţi doreşti de la un popor care nu ştie ce limbă vorbeşte. Bine, asta-i altă problemă. Ceea ce m-a uimit e ânverşunarea cu care femeia îşi apără poziţia. Nici că-i pasă ca printre tineri e şi fiul răposatului. Biznesu'-i biznes, iar biznesmanca noastră e furioasă pe tinerii ce vor să-i tulbure afacerile. ea încă se laudă că ţine locul curat, mare merit, de parcă ar fi ceva excepţional. Ostilitatea proprietarei este nefondată şi, cu atât mai mult, revoltătoare. În loc să-şi ceară scuze, sp faciliteze accesul grupului la placă, ea a preferat să-i certe şi să facă scandal. Bieţii tineri au încercat să-i explice cum stă treaba, dar ce să vorbeşti cu surzii.. pentru oameni ca această femeie, nu există noţiuni precum valori morale, cultură, există doar o luptă continuă pentru bani, pentru dobândirea bunurilor materiale, pentru succes în afaceri, şi ei privesc cu ostilitate, văzând un duşman în orice şi oricine li se

Aflăm de la JurnalTV, că Filat pleacă la Bruxelles. Era inevitabil. Alianţa se numeşte "pentru Integrare Europeană". Numele a fost ales inteligent. În toate sondajele, marea majoritate a moldovenilor declară că vor în UE. AIE sună atractiv pentru toţi, liberali sau centrişti, săraci sau bogaţi. Punându-şi drept obiectiv integrarea europeană, alianţa câştiga simpatia mult mai multor cetăţeni. Tot mai mulţi moldoveni îşi vor identifica interesele cu cele ale AIE, dacă aceasta va demonstra că îşi merită numele. Celor bine-informaţi le este clar că Occidentul a fost de partea opoziţiei în precedenta campanie electorală. Acum, urmează ca promisiiunile şi declaraţiile(făcute şi de o parte, şi de cealaltă) să se materializeze în ceva mai concret. Într-un plan de acţiuni, în semanrea unui acord, a unei înţelegeri care să-i ofere moldoveanului certitudinea că anume AIE e susţinută de UE, şi că doar AIE îl va duce acolo. În acest sens, de o deosebită importanţă e vizita noului premier Filat la Bruxelles. ea trebuie mediatizată cât mai intens. Pentru ca cei informaţi să le poată arăta vecinilor nu doar o analiză de Bogatu sau Negru, ci o poză în care Filat dă mâna cu un înalt oficial european. Acest mesaj trebuie să ajungă la fiecare cetăţean- că AIE este alegerea UE în Moldova. Că noua guvernare este şi va fi susţinută de Occident. Astfel, AIE va atrage simpatia unei mari părţi din electoratul comunist( adică electoratul moderat) şi a celui nesigur, care nu a votat. Alegerile locale din 2011 trebuie să însemne lovitura de graţie dată comuniştilor.

Astăzi JurnalTV ne-a prezentat o ştire sub titlul "Duel între un fost şi un actual premier". Titlul e atractiv, iar ştirea e şi mai şi. "Doamna" Greceanu, cu numele schimonosit ruseşte "Greceanâi" stă cuminte asteptându-şi rândul la microfon, ca să-i citească lui Filat, de pe o foiţă, nişte întrebări( scrise probabil de vreunul din şmecherii din partid) care, chipurile, ar fi trebuit să-l pună în dificultate pe proaspătul premier. E tare amuzant s-o vezi pe tanti Zina citind acele întrebări, asemănându-se cu un elev care citeşte pentru prima oară o temă la biologie, neînţelegând nimic şi doar pronunţând aiurea cuvintele. Despre capacităţile intelectuale ale fostei "premuieriţe", pardon- premieriţe, ştim deja că nu sunt prea impresionante. Filat i-a răspuns cu un aer, zic eu, superior, cu un pic de ironie. Poate că întradevăr s-a eschivat un pic, dar totuşi a răspuns( fără a avea o foiţă în mână). E clar că întrebările au fost puse cu rea-voinţă, de aia atitudinea lui Filat e uşor de înţeles. Totuşi, pe viitor, nu i-ar sta bine să-şi pună mintea cu pioni alde Bloody Zina. Ce-i drept, trebuie să recunosc că mi-a plăcut să o văd atât de umilită, când de la tribuna Parlamentului, cei mai puternici şi importanţi bărbaţi ai ţării, Prim-ministrul şi Preşedintele i-au spus că nu o respectă decât ca doamnă... Trebuie să ai o minte de curcan şi un obraz de comunist că să nu sesizezi aluzia, iar Zina se vede că le are pe ambele. Scena dată mai are şi o mare valoare simbolică: Bloody Zina, fosta premuieriţă, pardon- premieriţă a Moldovei, acum, din postura de simplu deputat, şi încă din opoziţie, adresându-i întrebări domnului Filat, noul Premier al RM... În sfârşit, Puterea s-a schimbat, transferul ei se apropie de final, Bloody Zina a pierdut, Moldova a învins!

Astăzi JurnalTV ne-a prezentat o ştire sub titlul "Duel între un fost şi un actual premier". Titlul e atractiv, iar ştirea e şi mai şi. "Doaman" Greceanu, cu numele schimonosit ruseşte "Greceanâi" stă cuminte în rând asteptându-şi rândul la microfon, ca să-i citească lui Filat, de pe o foiţă, nişte întrebări( scrise probabil de vreunul din şmecherii din partid) care, chipurile, ar fi trebuit să-l pună în dificultate pe proaspătul premier. E tare amuzant s-o vezi pe tanti Zina citind acele întrebari, asemănându-se cu un elev care citeşte pentru prima oară o temă la biologie, neînţelegând nimic şi doar pronunţând aiurea cuvintele. Despre capacităţile intelectuale ale fostei "premuieriţe", pardon- premieriţe, ştim deja că nu sunt prea impresionante. Filat i-a răspuns cu un aer, zic eu, superior, cu un pic de ironie. Poate că întradevăr s-a eschivat un pic, dar totuşi a răspuns( fără a avea o foiţă în mână). E clar că întrebările au fost puse cu rea-voinţă, de aia atitudinea lui Filat e uşor de înţeles. Totuşi, pe viitor, nu i-ar sta bine să-şi pună mintea cu pioni alde Bloody Zina. Ce-i drept, trebuie să recunosc că mi-a plăcut să o văd atât de umilită, când de la tribuna Parlamentului, cei mai puternici şi importanţi bărbaţi ai ţării, Prim-ministrul şi Preşedintelui i-au spus că nu o respectă decât ca doamnă... Trebuie să ai o minte de curcan şi un obraz de comunist că să nu sesizezi aluzia, iar Zina se vede că le are pe ambele.
Scena dată mai are şi o mare valoare simbolică: Bloody Zina, fosta premuieriţă, pardon- premieriţă a Moldovei, acum, din postura de simplu deputat, şi încă din opoziţie, adresţndu-i întrebări domnului Filat, noul Premier al RM... În sfârşit, Puterea s-a schimbat, transferul ei se apropie de final, Bloody Zina a pierdut, Moldova a învins!

E normal ca ]ntr-o societate democratică oamenii să-şi apere interesele, drepturile. Acest protest al pensionarilor e aparent normal, uşor de înţeles şi acceptat. Totuşi mi-am amintit un mic detaliu. dacă nu greşesc, pensionarii sunt scutiţi de taxa de călătorie în transportul public şi se numără printre categoriile care beneficiază de compensaţii la apă, căldură, etc. De ce atunci acest protest? Să-i lăsăm pe comunişti la o parte. Laguta şi pensionarii ei au protestat şi pe timpul guvernării voroniste. Care e faza, pontul? Poate dna Laguta a uitat că nu mai suntem în campanie electorală? Sau îi place să se admire la televizor? Poate se plictiseşte şi vrea să facă şi ea un pic de gălăgie sau, pur şi simplu, protestează din obişnuinţă, din inerţie.. Poate că pensionarii vor să arate tinerilor că pot ieşi şi ei la proteste, un gest de orgoliu, poate, poate.. trebuie să recunosc că rămân confuz în privinţa subiectului. Cine să-i înţeleagă pe aceşti pensionari?

Prea-carismaticul lider păpăkădist s-a remarcat din 2005 încoace printr-o atitudine mai mult decât ostilă, ba chiar agresivă faţă de massmedia liberă din RM. Azi, pe JurnalTv aflăm că fostul vicespeaker nu s-a lăsat de vechile obiceiuri. Probabil că nevăzând vreo cameră îndreptată spre el, liderul crtein, pardon, creştin-democrat şi-a dat frâu liber emoţiilor. De fapt, cred că nicio cameră nu l-ar fi stingherit. Deja celebrul caz “Duduie, şterge-ţi mucii” ne dovedeşte ce tupeu are Roşca. Bine, atunci era la guvernare, dar acum? Cu popularitatea partidului său aproape inexistentă, fiecare gest sau cuvânt necumpătat riscă să înrăutăţească şi mai mult situaţia PPCD. Poate că Roşca a pus cruce pe cariera sa politică. Poate că a făcut-o benevol, întrucât şi-a încheiat misiunea(pe care a început-o infiltrându-se în Front), sau poate că a făcut-o forţat de ultimele evenimente de pe scena politică a RM şi a intervenţiilor din exterior. Interesant e unde şi de ce s-a dus Roşca. Terminatorul generaţiei frontiste a spus “Asta la vista” sau “I’ll be back”? Să clocească Roşca vreun plan diabolic? Sau îşi strânge castrafuţelel din RM, transferându-şi afacerile şi banii peste hotarele RM. Eu înclin spre cea de-a doua variantă. Rusia dă semne că acceptă noua guvernare, aşa că Roşca nu mai are cui să-i îndeplinească misiuni politice în RM, decât vreunui cerc ocult necunoscut şi ostil ţării noastre( vă daţi seama cât de fantezist sună), e foarte probabil că lui Roşca îi sfârâie călcâile curăţind urmele “treburilor bărbăteşti” făcute cu Voronin şi transferându-şi averea prin străinătate. De aia şi era atât de nervos. Bănuiesc că nu e singurul. Să sperăm că nu va scăpa basma curată.

Prea-carismaticul lider păpăkădist s-a remarcat din 2005 încoace printr-o atitudine mai mult decât ostilă, ba chiar agresivă faţă de massmedia liberă din RM. Azi, pe JurnalTv aflăm că fostul vicespeaker nu s-a lăsat de vechile obiceiuri. Probabil că nevăzând vreo cameră îndreptată spre el, liderul crtein, pardon, creştin-democrat şi-a dat frâu liber emoţiilor. De fapt, cred că nicio cameră nu l-ar fi stingherit. Deja celebrul caz "Duduie, şterge-ţi mucii" ne dovedeşte ce tupeu ar