verderece

Ce toamna superba anul acesta, ne coloreaza parca sufletul in mii de culori...Azi in ceasca de cafea uitata special pe o masuta stinghera, a cazut un bob de strugure alb verzui...l-am lasat acolo sa-i tina de urat cafelei mele, pana ma intorc...e ca intr-un joc de uitate melancolii in care fiecare isi aduce aminte de aroma celuilalt...shhh, asculta!

"Mi-e teama ca-ntr-o zi...de toate voi fugi...nu ma iubi"

Va ofer in noaptea asta de duminica ploioasa si rece un regal...Garou...

Intr-o zi, am sa te smulg din lumea ta stramba de orice detaliu nebun, si-am sa-ti astern toamna la picioare. Nu va ingheta de aceasta data sub privirile tale, a devenit mai blanda,mai calda, mai intelegatoare. Asculta, e pentru tine....

E greu sa mai crezi in iubire in vremurile acestea pustiite si cu singuranta si mai greu s-o mentii de ai cumva sansa s-o intalnesti. Unii ar spune, de ar citi aceste randuri ca nici macar nu mai exista, ca totul este ca un fel de joaca in care nu trebuie sa-ti lasi nici o farama de suflet. N-as stii ce sa raspund pentru ca in lumea asta in care traim nu mai exista nici macar ideea de statornicie. Ascultati-o pe Laura Fygi mai bine, in dar la inceput de toamna....

Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum susţii în gura mare, Moaie-ţi tocul în cerneală Şi-nainte de culcare Dă-i în scris poruncă morţii, Când şi-o ascuţi pumnalul, Să-l înfigă-n mine, Doamne, Şi să lase-n viaţă calul. Spiridon Popescu

"Te iubeam ca pe-o zi cu soare...."

Si dorul tau, sa-l port doar eu... Iar altcuiva Sa nu-l poti da Si sa doresti Sa ma gasesti Oriunde-as fi Cat voi trai...

"Ca un păienjeniş tăcerea se întinde prin unghere, Câteva raze mai clipesc stinghere, prin unghere. Şi iată, visul vine pe furiş şi intră în odaia mea, tiptil, ca un copil, Pe la fereastră, ca un bătrân cântând din flaut, trece, vântul rece… Cu atâtea vise în traista lui albastră… Tăcere… Ochii zilei s-au închis. În seara asta, ce-mi mai spui tu-n vis, Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult! Şi vorba ta să semene tăcerii" Versuri - Florian Pittis