17.ne cheamă ana (redublare) noi nu am fost un androgin noi am fost o femeie şi crăpam pietrele cu pânteceleîn fiecare noapte ne visam burta pe dinăuntru treceam buricele degetelor pesteamprentele imprimate pe pereţi atunci ştiam că ne cheamă anaşi că ne cheamă de dincolo să decupăm figurine de hârtie era muncă de ghetousă fac lanţuri ca să te prind în mine să lipesc verigile cu scuipatsă-ţi scriu fiţuici pe trup să nu mă uiţi am un singur ochi de sticlă de care te lipeşti toatăcurbându-te strivindu-ţi pântecele de zid ca-ntr-unritual al ochilor umflaţi … tu îmi spui că totul s-a terminat între noiîţi hârşâi bocancii pantalonii tăi verzi foşnesc omori furnici între unghiimi se face frică în noi se deschid branhiile vibratile mă înfăşor goală în elepe tine te nasc te botez Ra eşti blondă şi ai ieşit de la Auschwitzmă îngrop adânc în mortarul amestecat cu transpiraţie şi sângescutur zilnic covorul de furnici moartetu citeşti tratate despre isterii nevroze dependenţe mă trimiţi la psihiatrueu mă dau dracului şi muşc perna de durerece ştii tu cum mă bâzâie muştele mi s-a stricat sufletul s-a scofâlcit de tot şi-acum pute a hoitşi mă simt în noi ca-ntr-o groapă comună tu-mi ceri să astup gaura de la intrarecobori desculţă ţinându-te de nas spui că dragostea învinge totul eu mă strâmb fac tumbemă scobesc în dragostea noastrăo crăpătură mică mică de tot cât să încăpem amândouăPosted in 17. ne cheamă ana (redublare)