18.dar se pare că nimic nu mai are sens când te desparţi îmi scriimă priveşti cu sexul şi zâmbeşti la camera mea neagră cu multe oglinzistai cu picioarele pe ciment în baia cu igrasie şi apă de 27 cmfumezi te razi cu lama cureţi prin tine cu hârtia de şmirgheldegeaba mă glisez între pliurile pielii tale ascunzându-mă demoartea asta ce se prelinge pe pereţi trag brazde între noi îmi tai piciorul-care-scrieeu sunt zidul care trăieşte cu o femeie lopătez cu genunchii la tâmplele patuluinumai atunci când mi se face frică de ratare îmi pieptăn cu grijăzdrenţele de carne şi ştiu că totul este atât de realatât de real ca pumnii mei strânşi în uterul tău şi al mameiPosted in 18. dar se pare că nimic nu mai are sens