(play music)Trec foarte usor de la o stare la alta. Sufletul meu transformandu-se in miscare. In continua schimbare. Transpir. Cuvintele, incet incet, se usuca. Eu ma usuc de cuvinte. Parantezele se scriu lipite de textul cuprins in ele si au cate un spatiu in afara lor. Afund in ele, ma usuc, am idei, le uit, revin. Fara cap si doar cu suflet. Fara sfarsit, acelasi inceput. Fara mijloc, fara nici o ordine. Nu mai am maine. Fara liniste: “ssstttt, lumea doarme”. Fara sa dau ordine. Fara sa incerc sa-mi comand sufletul: “sa nu mai iubesti”. Incet incet, prezentul imi strapunge trecutul.Dupa punct, virgula, punct si virgula, doua puncte, semnul exclamarii, semnul intrebarii se lasa cate un spatiu (deci si intre propozitii). Pe “trecut”. Il sufoca pana moare. Nu traiesc, pentru ca daca as trai as exista mai putin, nu am uitat nimic. Si daca da, se intoarce ea candva. Am o istorie lunga.Intre text si punct, virgula, punct si virgula, doua puncte, semnul exclamarii, semnul intrebarii nu se lasa nici un spatiu. Ceilalti alearga pe langa mine, urla cat pot ei de tare in mine. Musc din mine ca si cum e o bucata din voi. Nu mai scrieti pentru fete, scrieti din cauza lor. Nu mai fiti textieri, fiti scriitori. Valabil si pentru ele. Numele proprii se scriu cu majuscula.Ai plecat Ioana sau mai degraba a fost invers. Tu m-ai lasat. Ai luat din mine tot ce era mai bun. Aici e punct. Ioana, tu m-ai creat, tu m-ai ucis. Adio. De azi sunt doar eu. Celalalt nu poate fara tine. Adio Ioana.Posted in 2009, Andrei Ionut Apopei, Blog, blogging, Calatoria mea, Eu, Ioana, Ionik, Iubire, Jurnal, Prezent, Sentimente, Trecut, Tzontonel Tagged: adio, Andrei Ionut Apopei, astazi, Calatoria mea, cuvinte, Ea, Eu, idei, Ioana, Ionik, Iubire, Jurnal, ma usuc, punct, sentimente gri, suflet, Trecut, Tzontonel, umbra, Viitor, virgula