De la 7 aprilie la 26 octombrie. Speranţa moare ultima.

share
0
0

Recent videos from Sinuhe

2 The Rise of Terror
Oct 17, 2009
3 Regatul ruinelor
Oct 14, 2009
4 Cronici CeSeIste (II)
Oct 10, 2009
5 Cronici CeSeIste (I)
Oct 9, 2009
15 videos see all

what people are saying

add a comment

2000 characters left.
First collected by Sinuhe
Oct 27, 2009
from www.jurnaltv.md
join Your favorite videos on the web, in one place. Start your collection now.

related videos

collected by 1 person

details

original description

Îmi amintesc cu o oarecare nostalgie acea săptămână nebună din aprilie. Pentru mine şi pentru mulţi alţii a fost poate cea mai intensă şi spectaculoasă experienţă trăită vreodată. În pofida violenţelor organizate de forţe străine nouă, pentru unii au fost nişte momente frumoase. Credeam, luptam, ne învinsesem orice frică, trăiam româneşte fluturând prin centrul capitalei tricolorul, revărsându-ne frustrările acumulate pe parcursul guvernării comuniste, speram.. Aveam convingerea că după acţiunile noastre comuniştii nu vor mai fi la putere, nu va mai fi posibil aşa ceva.. Ce vise frumoase, mânjite cu sânge.. Despre ce s-a întâmplat s-a scris mult, s-a vorbit mult, din eforturile noastre sau hrănit farisei şi ipocriţi, noi am devenit material de propagandă, morţii- mascote electorale. Asta e politica, şi în 2009, în Moldova, ea a fost mai murdară ca niciodată. Totuşi, oficial cel puţin, lucrurile s-au schimbat în ţărişoara noastră. AIE a preluat puterea, aşa cum am vrut noi. De fapt, nu chiar aşa cum ne-am dorit, nu pentru Lupu-preşedinte am ieşit atunci în PMAN, Lupu care era în tabăra comuniştilor pe atunci şi a stat alături de ZIna şi Vova faţă-n faţă cu actualii săi colegi de coaliţie. Să nu ne înţeleagp nimeni greşit- dacă nu am ieşit pentru Lupu, asta nu înseamnă că am făacut-o pentru altcineva, fie Chirtoacă sau Filat. Nu, am luptat pentru noi, pentru noi şi valorile noastre cele mai scumpe, care ne-au fost călcate în picioare ani de zile. În consecinţă am fost numiţi vandali, fascişti, terorişti, cu toate că morţii au fost tot de-ai noştri. Să înţeleagă lumea- nu noi am ucis! Şi nici Parlamentul şi Preşidenţia nu le-am ars noi, deli probabil că au participat şi de-ai noştri, dar asta nu contează. Fie şi zece parlşamente arse, că tot nu se poate compara cu omorârea uni om! Indiferen cît de multă sau frumoasă- piatra rămâne piatră, iar omul-
Flag this Video as inappropriate or broken