Zac POONEN -- Timişoara, 18.04.2008
Rezumatul mesajului de la Biserica „SPARANŢA" din Timişoara
Este Dumnezeu mulţumit de ceea ce sunt eu?
„Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea." - Matei 3:17.
Tatăl a privit cu plăcere spre Domnul ISUS la botez; s-a bucurat şi a fost mulţumit de El. Aceasta este cea mai mare apreciere pe care o poate primi cineva.
Dumnezeu este interesat de viaţa noastră. Oare este El mulţumit de mine? Este satisfăcut de ceea ce sunt? Este bucuros să vadă cum sunt? Este fericit când se uită la mine? Îi fac plăcere gândurile mele, cărţile pe care le citesc, programele de TV pe care le vizionez, canalele de internet pe care le vizitez, prieteniile mele ... într-un cuvânt, viaţa mea.
Pentru ce lucruri ne gândim că ne apreciază Dumnezeu?
ISUS s-a botezat la 30 de ani. Până atunci a trăit la Nazaret ca fiul unui tâmplar. Evangheliile nu menţionează că a predicat Evanghelia, că a făcut vreo o misiune specială sau vindecări. A trăit viaţa ascuns de privirile oamenilor şi nu se menţionează nici o comparaţie dintre el şi alţi oameni ai vremii Sale. Totuşi, Dumnezeu a fost mulţumit de ceea ce era El.
Noi de comparăm cu alţi şi ni se pare că suntem buni. De pildă, să presupunem că participăm la un test grilă ce poate avea maxim 100 de puncte şi la care noi obţinem numai 25. Atunci, ne uităm la rezultatele celorlalţi şi ne comparăm cu ei. Dacă nimeni n-are peste 25 de puncte, atunci ne considerăm cei mai buni, deşi suntem sub prag şi departe de ceea ce ar fi trebuit să fim. Suntem mulţumiţi prin comparaţie cu alţi, deşi standardul era cu mult mai înalt.
Scriptura de spune că este o nebunie să te compari cu alţi: „Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun ală
add a comment