Inainte de toate, Red Light District este o zona mult mai sigura decat crezi tu ca ar putea fi. In timpul zilei arata ca si oricare alta zona, lumea simpla locuieste in cladirile unde la parter se afla vitrinele; isi uda floricele de la geamuri, isi fac cumparaturile zilnice in vecinatate, ies sa-si mature treptele de la intrare de dragul de a avea curat; sunt oameni in varsta sau tineri studenti; zona este relativ ieftina pentru a locui, nimeni dorind foarte tare a se amesteca cu peisajul pestrit de peste noapte. Geamurile sunt acoperite cu cortine visinii, semn ca fata nu e disponibila;
Pe stradutele mai dosnice si foarte inguste, fetele incep a sosi inca de pe la orele pranzului, sperand sa aibe o zi buna, sa nu fie nevoite sa stea pana tarziu in noapte. Vin ''la munca'' pe biciclete, imbracate normal, blugi si tricouri, cu castile de la IPod in urechi, isi cauta cheile, deschid, inchid usa dupa ele, pornesc muzica si zece minute mai tarziu, le vezi in toata splendoarea, care mai de care mai seducatoare, ori vulgara, ori fatala, ori doar feminina si provocatoare zambind si facandu-ti semne sa indraznesti a intra. Totul reprezinta doar rutina, pentru ele nimic nu mai este amuzant, excitant sau jignitor. Au pachetelul cu mancare de acasa, cola pe care si-au cumparat-o pe drum, pachetul de tigari, ceasul la mana, stiu ca zambind si dansand, trecandu-si mainile peste pielea bronzata si cremoasa, rotinduse si proptindu-si fesele de geamuri, baietii nu vor mai avea cum a spune nu; vor ceda si un client intrat e un ban luat. Fac aproape orice, cu aproape oricine, pentru ele minutul inseamna bani. Au un targhet pe zi pe care fiecare si-l calculeaza in functie de necesitati sau cheltuieli. Fetele dutch lucreaza pe cont propriu, inchiriind de la proprietarii acelor ''magazine'', € 50-75 pentru opt ore de munca, in camera nu incape mai mult decat un pat si un scaun dar nici nu le trebuie mai mult. Curatenia si-o intretin ele, pana si cearseasurile si prosoapele le cara de acasa si le duc inapoi unde le spala in propr